1. Care sunt provocările sudării bobinelor galvanizate?
Zincul se topește la aproximativ 420 de grade, dar fierbe la doar 907 de grade.
Oțelul, pe de altă parte, se topește la aproximativ 1500 de grade. În timpul sudării cu arc și al altor operațiuni de sudare prin fuziune, zona arcului atinge temperaturi care depășesc cu mult 1500 de grade, determinând evaporarea și fierbere rapidă a stratului de zinc din jur.
Acest lucru creează două probleme serioase:
Aburi toxici: Oxidul de zinc evaporat (fumul de oxid de zinc) este dăunător pentru organismul uman și poate provoca „rău de fum de metal” dacă este inhalat, necesitând o ventilație puternică.
Deteriorarea calității sudurii: vaporii de zinc pot fi atrași în bazinul de sudură și nu pot scăpa în timpul răcirii și solidificării sudurii, ducând la porozitate, lipsă de fuziune și fisuri în sudură, reducând puternic rezistența sudurii.
2. Care sunt metodele comune de sudare pentru bobinele galvanizate?
Sudarea prin fuziune: Foarte dificilă. De obicei necesită:
Îndepărtați complet stratul de zinc din zona de sudură (prin șlefuire sau decapare).
Folosiți tije sau fire de sudură special concepute pentru oțel galvanizat, cu o acoperire sau o compoziție care ajută la evadarea vaporilor de zinc.
Folosiți o canelură J-pentru a oferi o cale de evacuare a vaporilor de zinc.
Reducerea aportului de căldură de sudare minimizează evaporarea zincului.
Lipire: dificilă. Lipiturile convenționale de staniu nu umezesc bine oțelul, iar stratul de zinc reacționează cu lipirea pentru a forma compuși intermetalici fragili, rezultând îmbinări de lipire slabe.
3. Care sunt provocările lipirii bobinelor cositorite?
Principalele provocări: proprietățile contaminante ale staniului și punctul de topire scăzut
Staniul are un punct de topire foarte scăzut de numai 232 de grade.
În timpul sudării cu arc, temperaturile ridicate fac ca stratul de staniu să se topească instantaneu și să intre în bazinul de sudură.
Staniul este o impuritate dăunătoare în sudurile din oțel, reducând în mod semnificativ proprietățile mecanice ale metalului de sudură și, în special, crescând dramatic susceptibilitatea acestuia la fisurare la cald (cracare prin solidificare). Acest lucru face sudarea extrem de fragilă și predispusă la crăpare.
4. Care sunt metodele obișnuite de lipit pentru bobinele conservate?
Lipirea prin fuziune: Extrem de dificilă, iar calitatea sudurii este greu de garantat. Placa de cositor trebuie îndepărtată complet din zona de sudură; în caz contrar, aproape sigur vor apărea fisuri. Chiar și urme de reziduuri de staniu pot cauza probleme grave.
Lipire moale: Extrem de ușoară. Acesta este cel mai mare avantaj al bobinelor cositorite. Deoarece lipirea este compusă în principal din staniu, un metal similar cu placarea cu staniu, se amestecă și se udă perfect, formând o îmbinare puternică de lipit. Acesta este motivul pentru care cablurile componentelor electronice și PCB-urile sunt adesea conservate pentru a facilita lipirea.
5. Care sunt rezumatul și sugestiile de selecție?
Dacă procesul principal de îmbinare este lipirea (lipire moale):
Alegeți bobină-acoperită cu staniu. Este conceput în mod natural pentru lipire, făcând procesul simplu, fiabil și eficient.
Evitați bobina galvanizată, deoarece este aproape imposibil să obțineți o conexiune solidă cu lipirea.
Dacă procesul dvs. principal de îmbinare este sudarea prin fuziune, cum ar fi sudarea cu arc sau sudarea MIG/MAG:
Ambele sunt departe de a fi ideale, dar bobina galvanizată este relativ mai frecvent sudată, deoarece există procese stabilite (deși complexe) pentru tratarea stratului de zinc.
Bobina acoperită cu staniu-este aproape un „nu-nu” pentru sudarea prin fuziune, deoarece chiar și cea mai mică urmă de contaminare cu staniu poate cauza defecțiuni catastrofale ale sudurii.
Cea mai bună practică: În ambele cazuri, cea mai sigură și mai fiabilă metodă este îndepărtarea completă a stratului de pe ambele părți ale îmbinării înainte de sudare, expunând oțelul de bază. Apoi, sudați așa cum ați face cu oțelul standard. După sudare, aplicați un tratament rezistent la coroziune-(cum ar fi vopsirea sau pulverizarea cu zinc) pe zona de sudare.